Ghid pentru Cercetarea Educatiei-Recenzie

Ghid pentru Cercetarea Educației

Autori:

Nicoleta Laura Popa

Liviu Antonesei(coordonator)

Adrian Vicențiu Lazăr

      Gândiți-vă că ,,dacă toate ipotezele tuturor cercetătorilor s-ar verifica mereu, cercetarea științifică ar deveni inutilă”.  Poate pentru unii oameni această afirmație nu semnifică și nu transmite nimic, însă în spatele ei se află un mesaj profund, o susținere și o încurajare pentru orice cercetător, fie el începător, fie specialist. Această afirmație ne provoacă asupra unei reflecții, și anume aceea că, deși ipotezele cercetării  noastre nu se verifică nu trebuie să fim descurajați și să părăsim această arie,  ci aceste eșecuri  să ne pună  mintea în mișcare, ajutându-ne să ieșim din rutina care tinde să absoarbă și cele mai mobile minți.

      ,,Ghid pentru Cercetarea Educației,,  a fost publicat la Editura Polirom, 2009. Acest ghid a fost propus pentru studenții și  masteranzii de la secțiile de Psihologie, Științele Educației, pentru cercetătorii debutanți, profesori și pentru cei care  desfășoară alte profesii din domeniu, de la asistenții sociali la psihopedagigii școlari.

       Unul dintre autorii lucrării ,Nicoleta Laura Popa(n. 1977), este doctor în Științele Educației. A publicat studii pe teme psihopedagogice de actualitate în volume colective, dar și în Analele Universității Al.I. Cuza,Seria Științele Educației.

      Cel de-al doilea autor Liviu Antonesei( n1953), este doctor în Științele Educației, fondator și președinte al revistei de cultură ,,Timpul” membru al Asociației Internaționale a Sociologilor de Limba Franceză.

       Adrian Vicențiu Labăr cel de-al trelei autor, este doctorand al Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea ,, Al. I. Cuza,, Iași. A publicat ,, SPSS pentru științele educației. Metodologia analizei datelor în cercetarea pedagogică(Polirom,2008)”.

      Ghidul este structurat în șase capitole ,  la rândul său fiecare fiind împărțit în subcapitole: Primul capitol ,,Educația-proces antropologic complex. Cercetarea educației-activitate multidimensională”; cel de-al doilea capitol ,,Cercetarea educației-strategii, itinerare, proiecte”; cel de-al treilea capitol ,, Metode, tehnici și instrumente de cercetare”, cel de-al patrulea capitol ,,Metodologia prelucrării și interpretării informațiilor”, cel de-al cincelea capitol ,, Organizarea și prezentarea informației. Raportul de cercetare’’ și ultimul capitol ,,Analiza datelor în SPSS. Ghid practic pentru pedagogie și psihologie”.

      Tema abordată de această lucrare este de mare actualitate, ea urmărind logica cercetării, de la depistarea problemei și formularea ipotezei/ipotezelor de lucru până la redactarea raportului de cercetare, încheiându-se cu o sinteză privind noțiunile teoretice și aplicative ale SPSS.

       Primul capitol ,,Educația-proces antropologia complex. Cercetarea educației-activitate multidimensională” conține urmăroarele subcapitole: Educația și cercetarea educației; Cercetarea pluridisciplinară,interdisciplinară, transdisciplinară; Specificul cercetării educației și modelele de cercetare; Principalele tipuri de cercetare a educației; Cercetarea între observational și experimental. Acest capitol debutează cu o definiție a educației și anume ,,Educația este  un proces antropologic complex de formare a personalității umane prin activități de transmitere culturală. Această transmitere se reazlizează în toate sistemele educative, indiferent de nivelul lor de structurare. Acest proces are loc pe două axe: una verticala(între generațiile successive dintr-o comunitate); și una orizontală( între persoane și comunități culturale indiferent de vârstă).

 Tot în acest  capitol identificăm pricipalele tipuri de cercetare a educației, precum: cercetare fundamental versus aplicativă; cercetare transversal, logitudinală, interculturală/transculurală, cercetare cantitativă versus calitativă; cercetarea constatativă versus experimantală

      Al doilea capitol ,,Cercetarea educației-strategii, itinerare, proiecte” cuprinde următoarele subcapitole: Nu tot ce scriem e cercetare stiințifică!; Cercetarea se naște din problem și naște alte probleme; Dar ce este ipoteza?; Să stabilim calea de urmat!.Acest capitol clarifică anumite aspect legate de  ce însemnă cu adevărat o cercetare științifică și care sunt etapele parcurse în vederea elaborării unei cercetări pedagogice. Mulți oameni consideră că rapoartele de activitate ale cadrelor didactice, referatele despre cărți, îndrumarele metodice, lucrările de licență, diezertație de masterat și chiar lucrările de doctorat reprezintă cercetări științifice, însă acestea pot fi doar sinteze sau analize amănunțite. În sensul cel mai precis al termenului înțelegem  prin,,cercetare științifică,, o investigație precis delimitată ca temă ce încercă să răspundă unei întrebări precis formulate născută dintr-o situație educativă. Dacă o problemă de cercetare nu naște alte probleme înseamnă că nu este o problemă de cercetare. Tot în acest capitol găsim și sensul etimologic al termenului ,,ipoteză,,. Acest cuvânt provine din grecescul antic hypothesis, care trimite la sensurile bănuială, presupunere, supoziție. Această supoziție  se produce în legătură cu o problemă care se cere rezolvată. Formularea ipotezei/lor reprezintă începutul indispensabil al procesului de rezolvare a acelei probleme de natură educațională. Odată formulate, ipoteza, urmează să fie verificată prin apel la fapte. În urma etapei de verificare( investigate, prelycrare,interpretare) aceasta va fi admisă integral, admisă partial sau respinsă. Această admitere sau respingere reprezintă concluziile principale ale cercetării.

Etapele parcurse în vederea elaborării unei cercetări pedagogice sunt următoarele:  alegerea, definirea temei de cercetare și trecera în revistă a literaturii de specialitateș formularea obiectivului și a ipotezelor cercetării, stabilirea lotului de subiecți, precizarea variabilelor și operaționalizarea acestora, prezentarea instrumentelor folosite, prezentarea designului cercetării,procedura de desfășurare a cercetării,analiza și interpretarea rezultatelor, concluzii și discuții asupra rezultatelor obținute.

       Capitolul trei ,,Metode, tehnici și instrumente de cercetare” este mai vast, cuprinzând următoarele subcapitole: Metodologia cercetării și concepte asociate, Clasificări ale metodelor de cercetare, Metode de cercetare instorică, Metode descriptive, Metoda experimentală:experimental,cvasiexperimentul si pseudoexperimentul.

    Potrivit lui J.H.McMillan, METODOLOGIA CERCETĂRII se referă la ,,maniera în care sunt colectate datele și în care sunt aplicate tratamentele experimentale,,  Acest capitol evidețiază principalele categorii de metode și tehnici de culegere/colectare a informațiilor necesare unei cercetări științifice.

   Putem observa următoarea claificare:

a)      metoda istorică având ca instrumente de cercetare interviul, studiu de caz și analiza documentelor

b)      metode descriptive: observatia, studiul de caz,ancheta reazlizată prin intermediul chestionarului sau interviului, tehnici sociometrice, testele pedagogice.

c)      Metoda experimantală: experimental, cvasiexperimentul și exeprimentul cu caz unic.

    Observația, de regulă există  patru criterii de clasificare ale acesteia:

·         observația naturalistă-constă în explorarea unui fenomen, a unei acțiuni, a unor subiecți în mediul natural și descrierea detaliată a acestora

·         observația de laborator

·         observația participativă-pe întreaga perioadă a desfășurării observației, observatorul trebuie să-și părteze obiectivitatea științifică

·         observația sistematică-permite studiul riguros, planificat al comportamentului atât în mediul natural, cât și în condiții de laborator.

    Chestionarul este una dintre tehnicile frecvent utilizate în cercetarea educațională. Orice chestionar cuprinde trei secțiuni: o secțiune introductivă în care se prezintă scopul cercetării și eventualele instrucțiuni de completare;în  a doua secțiune se solicit subiecților o serie de date biografice, iar a treia parte a chestionarușlui cuprinde întrebările.

     Acestea pot fi:

Ø  în funcție de natura răspunsurilor pe care le solicit: directe sau indirecte( Rotariu și Iluț)

Ø  în funcție de conținutul lor: factuale( se referă la comportamentele subiectului sau al altor personae), de opinie, de cunoștințe și de control

Ø  în funcție de forma de înregistrare a răspunsurilor: închise și deschise

Întrebările trebuie să fie clar formulate, să utilizeze un limbaj comun accesibil , să nu sugereze răspunsul. Chestionarul trebuie pilotat pentru a depista eventualele erori.

     Interviul constă într-un dialog între intervievator și intervievat, prin care se încearcă obținerea de informații relevante pentru o anumită temă de cercetare.

    Și interviul la rândul său este clasificat astfel:

ü  În funcție de natura întrebărilor distingem interviul nestructurat, semistructurat și structurat. Ghidul unui interviu nestructurat conține doar întrebări deschise cu caracter general și global. Interviul semistructurat include atât înrebări deschise, care permit subiectului o argumentație mai largă, cât și întrebări închise, care permit colectarea de date cantitative.Interviul structurat include dar întrebări închise, cu răspunsuri prestabilite, dintre care subiectul trebuie să aleagă pe cel/cele mai potrivite opiniei sale.

ü  În funcție de scopul în care se aplică, interviul poate fi exploratoriu; cu funcție principală; cu funcții complementare

ü  În funcție de numărul de subiecți intervievați în același timp distingem între interviul individual și interviul de grup sau interviul de grup focalizat-cu focus-grup (Sax, 1968; Agabrian, 2004)

      Interviul cu focus-grup este o variantă a interviului de grup, dar cu câteva diferențe: dacă în cadrul interviului de grup este important schimbul de întrebări și răspunsuri între cercetător și participant, în cazul interviului cu focus-grup este valorizată interacținuea dintre participanți. În cadrul acestui tip de interviu, moderatorul utilizează următoarele tipuri de intervenții: un scurt cuvânt de deschidere, introducerea temei de discuție, întrebările de tranziție, întrebările cheie, intervenția de încheiere. Realizarea propriu-zisă a acestui tip de interviu presupune un efort atât din partea moderatorului crae conduce discuția, asigură buna desfășurarea a acesteia, cât și din partea asistentului de focus-grup, cel care întregistrează cu rigurozitate aspectele nonverbal și paraverbale.

      Capitolul patru intitulat ,,Metodologia prelucrării și interpretării informațiilor” cuprinde cele două subcapitole: Prelucrarea datelor-de la grămadă la colecție ; Căile interpretării.

Datele obținute într-o investigație , indiferent de metodele de acumulare a informațiilor nu au nici o semnificație în sine, din acest motive le numindu-se date brute. Pentru a fi utile aceste date trebuie să fie supuse operațiilor de prelucrare și interpretare.

     Etapa de prelucrare presupune efectuarea a două operații: verificarea datelor și prelucrea lor propriu-zisă. Verificarea informațiilor este operația de natură calitativă la care supunem informațiile obținute în faza de investigare pentru a stabili nivelul de corectitudine cu care am operat și, în consecință, autenticitatea informațiilor și valoarea pe care o pot reprezenta acestea pentru scopul cercetării. Prelucrerea propiriu-zisă este o operațiune de natură cantitativă ce apelează la instrumente matematice, îndeosebi la statistică și la teoria probabilităților. Tendințele înregistrate în urma prelucrării statistice sunt exprimate în limbaj specializat, în așa-numitii indici statistici: media aritmetică, mediana, modulul, dispersia,indicii de corelație. După prelucrea informațiilor prin simplul calcul aritmetic, acestea pot fi reprezentate sub forma unor grafice, funcțiia acestor grafice fiind aceea de a ilustra intuitiv esența și evoluțiile fenomenelor.

      Așa cum am precizat mai sus, datele obținute într-o investigație sunt supuse și operației de interpretare. Aceasta înseamnă a da sens unor fapte, a preciza cel puțin cele mai importante semnificații ale acestora, înseamnă a trece de la informații vagi la unele mai precise. Așa cum sublinia Ion Holban, metode interpretării este o metodă calitativă, de diagnoză fină, sintetică și generală.

      Demersul parcurs în interpretarea datelor este următorul:

ü  clasificarea datelor în funcție de anumite criteri ( ex: mediul sociocultural)

ü  analiza valorii datelor( se face distincția între ceea ce este cert și ceea  ce e nesigur)

ü  trierea informațiilor(permite reținerea a ceea ce este util cercetării și eliminarea a ceea ce este supraabundent

ü  prelucrea informațiilor cu privire la fiecare clasă

ü  integrarea în unitate

      Capitolul cinci ,,Organizarea și prezentarea informației. Raportul de cercetare”. Acest capitol descrie în manieră succintă structura unui raport de cercetare, cu precizarea că formatul și conținutul său sunt flexibile permițând adaptări în raport cu publicul țintă.

Acest raport de cercetare urmărește îndeplinirea unor etape,precum:

·         Definirea problemei de cercetare

·         Prezentarea contextului teoretic al problemei de cercetare

·         Formularea obiectivelor și a ipotezelor cercetării

·         Prezentarea metodologiei de cercetare

·         Prezentarea rezultatelor cercetării

·         Analiza/discutarea rezultatelor cercetării

·         Concluziile cercetării

·         Prezentarea bibliografiei și a informațiilor suplimentare privind cercetarea

      Ultimul capitol ,,Analiza datelor SPSS.Ghid practice pentru pedagogie și psihologie” cuprinde subcapitolele: Elemente preliminare;  Analiza corelațională; Teste t(teste parametrice); Teste neparametrice;  Analiza de variație ANOVA;  Regresia liniară; Fidelitatea;  Analiza factorială exploratore.

    Testele t sunt teste de comparare a mediilor. Există trei tipuri:

·         Testul t pentru un eșantion

·         Testu t pentru două eșantioane independente

·         Testu t pentru două eșantioane perechi

 Dintre testele neparamentrice amintim:

·         Testul Mann-WHITNEY U

·         Testul Wilcoxon

·         Testul Kruskal-Wallis H

·         Testul Friedman

      Ceea ce mi-a plăcut la această lucrare  este reprezentat de coerența și abordarea logică, cronologică a tuturor etapelor de realizare a unei cercetări științifice. Această lucrare nu este un tratat sofisticat, ci un abecedar elementar, cu o utilitate vastă pentru studenti, masteranzi, cât și pentru profesori. În toate aceste pagini ale lucrării, autorii nu doar au explicat cum se procedează într-o anumită situație sau etapă a cercetării , ci au și ilustrat diferitele moduri de operare.

      Nu sunt dezamăgită că am citit această carte, ci mă consider un student ce a câștigat ajutor în realizarea viitoarei lucrări de licență , dar nu numai.

      În concluzie, recomand cu încredere lecturarea acestei valoroase lucrări deoarece, consider că informațiile împărtășite de către autori sunt obiective, plauzibile și operaționale, iar pentru cei care doresc să-și extindă cunoștințele într-un domeniul sau altul al metodologiei cercetării educației  au șansa de a  mearge direct la țintă.