Ghid
pentru Cercetarea Educației
Autori:
Nicoleta Laura Popa
Liviu Antonesei(coordonator)
Adrian Vicențiu Lazăr
Gândiți-vă că ,,dacă toate ipotezele
tuturor cercetătorilor s-ar verifica mereu, cercetarea științifică ar deveni
inutilă”. Poate pentru unii oameni această afirmație nu
semnifică și nu transmite nimic, însă în spatele ei se află un mesaj profund, o
susținere și o încurajare pentru orice cercetător, fie el începător, fie
specialist. Această afirmație ne provoacă asupra unei reflecții, și anume aceea
că, deși ipotezele cercetării noastre nu
se verifică nu trebuie să fim descurajați și să părăsim această arie, ci aceste eșecuri să ne pună mintea în mișcare, ajutându-ne să ieșim din
rutina care tinde să absoarbă și cele mai mobile minți.
,,Ghid
pentru Cercetarea Educației,, a fost
publicat la Editura Polirom, 2009. Acest ghid a fost propus pentru studenții și
masteranzii de la secțiile de
Psihologie, Științele Educației, pentru cercetătorii debutanți, profesori și
pentru cei care desfășoară alte profesii
din domeniu, de la asistenții sociali la psihopedagigii școlari.
Unul
dintre autorii lucrării ,Nicoleta Laura Popa(n. 1977), este doctor în Științele
Educației. A publicat studii pe teme psihopedagogice de actualitate în volume
colective, dar și în Analele Universității Al.I. Cuza,Seria Științele
Educației.
Cel de-al
doilea autor Liviu Antonesei( n1953), este doctor în Științele Educației,
fondator și președinte al revistei de cultură ,,Timpul” membru al Asociației
Internaționale a Sociologilor de Limba Franceză.
Adrian Vicențiu Labăr cel de-al trelei autor,
este doctorand al Facultății de Psihologie și Științele Educației,
Universitatea ,, Al. I. Cuza,, Iași. A publicat ,, SPSS pentru științele
educației. Metodologia analizei datelor în cercetarea pedagogică(Polirom,2008)”.
Ghidul
este structurat în șase capitole , la
rândul său fiecare fiind împărțit în subcapitole: Primul capitol ,,Educația-proces
antropologic complex. Cercetarea educației-activitate multidimensională”; cel
de-al doilea capitol ,,Cercetarea educației-strategii, itinerare, proiecte”;
cel de-al treilea capitol ,, Metode, tehnici și instrumente de cercetare”, cel
de-al patrulea capitol ,,Metodologia prelucrării și interpretării
informațiilor”, cel de-al cincelea capitol ,, Organizarea și prezentarea
informației. Raportul de cercetare’’ și ultimul capitol ,,Analiza datelor în
SPSS. Ghid practic pentru pedagogie și psihologie”.
Tema abordată
de această lucrare este de mare actualitate, ea urmărind logica cercetării, de
la depistarea problemei și formularea ipotezei/ipotezelor de lucru până la
redactarea raportului de cercetare, încheiându-se cu o sinteză privind
noțiunile teoretice și aplicative ale SPSS.
Primul capitol ,,Educația-proces antropologia complex. Cercetarea
educației-activitate multidimensională” conține urmăroarele subcapitole:
Educația și cercetarea educației; Cercetarea
pluridisciplinară,interdisciplinară, transdisciplinară; Specificul cercetării
educației și modelele de cercetare; Principalele tipuri de cercetare a
educației; Cercetarea între observational și experimental. Acest capitol
debutează cu o definiție a educației și anume ,,Educația este un proces antropologic complex de formare a
personalității umane prin activități de transmitere culturală. Această transmitere
se reazlizează în toate sistemele educative, indiferent de nivelul lor de
structurare. Acest proces are loc pe două axe: una verticala(între generațiile
successive dintr-o comunitate); și una orizontală( între persoane și comunități
culturale indiferent de vârstă).
Tot în
acest capitol identificăm pricipalele
tipuri de cercetare a educației, precum: cercetare fundamental versus
aplicativă; cercetare transversal, logitudinală, interculturală/transculurală,
cercetare cantitativă versus calitativă; cercetarea constatativă versus
experimantală
Al doilea capitol ,,Cercetarea
educației-strategii, itinerare, proiecte” cuprinde următoarele subcapitole: Nu
tot ce scriem e cercetare stiințifică!; Cercetarea se naște din problem și
naște alte probleme; Dar ce este ipoteza?; Să stabilim calea de urmat!.Acest
capitol clarifică anumite aspect legate de
ce însemnă cu adevărat o cercetare științifică și care sunt etapele
parcurse în vederea elaborării unei cercetări pedagogice. Mulți oameni consideră
că rapoartele de activitate ale cadrelor didactice, referatele despre cărți,
îndrumarele metodice, lucrările de licență, diezertație de masterat și chiar
lucrările de doctorat reprezintă cercetări științifice, însă acestea pot fi
doar sinteze sau analize amănunțite. În sensul cel mai precis al termenului
înțelegem prin,,cercetare științifică,,
o investigație precis delimitată ca temă ce încercă să răspundă unei întrebări precis
formulate născută dintr-o situație educativă. Dacă o problemă de cercetare nu
naște alte probleme înseamnă că nu este o problemă de cercetare. Tot în acest
capitol găsim și sensul etimologic al termenului ,,ipoteză,,. Acest cuvânt provine
din grecescul antic hypothesis, care trimite la sensurile bănuială,
presupunere, supoziție. Această supoziție
se produce în legătură cu o problemă care se cere rezolvată. Formularea
ipotezei/lor reprezintă începutul indispensabil al procesului de rezolvare a
acelei probleme de natură educațională. Odată formulate, ipoteza, urmează să
fie verificată prin apel la fapte. În urma etapei de verificare( investigate,
prelycrare,interpretare) aceasta va fi admisă integral, admisă partial sau
respinsă. Această admitere sau respingere reprezintă concluziile principale ale
cercetării.
Etapele parcurse în vederea elaborării unei cercetări
pedagogice sunt următoarele: alegerea,
definirea temei de cercetare și trecera în revistă a literaturii de
specialitateș formularea obiectivului și a ipotezelor cercetării, stabilirea lotului
de subiecți, precizarea variabilelor și operaționalizarea acestora, prezentarea
instrumentelor folosite, prezentarea designului cercetării,procedura de
desfășurare a cercetării,analiza și interpretarea rezultatelor, concluzii și
discuții asupra rezultatelor obținute.
Capitolul trei ,,Metode, tehnici
și instrumente de cercetare” este mai vast, cuprinzând următoarele subcapitole:
Metodologia cercetării și concepte asociate, Clasificări ale metodelor de
cercetare, Metode de cercetare instorică, Metode descriptive, Metoda experimentală:experimental,cvasiexperimentul
si pseudoexperimentul.
Potrivit lui
J.H.McMillan, METODOLOGIA CERCETĂRII se referă la ,,maniera în care sunt
colectate datele și în care sunt aplicate tratamentele experimentale,, Acest capitol evidețiază principalele
categorii de metode și tehnici de culegere/colectare a informațiilor necesare
unei cercetări științifice.
Putem observa
următoarea claificare:
a)
metoda
istorică având ca instrumente de cercetare interviul, studiu de caz și analiza
documentelor
b)
metode
descriptive: observatia, studiul de caz,ancheta reazlizată prin intermediul
chestionarului sau interviului, tehnici sociometrice, testele pedagogice.
c)
Metoda
experimantală: experimental, cvasiexperimentul și exeprimentul cu caz unic.
Observația, de
regulă există patru criterii de
clasificare ale acesteia:
·
observația
naturalistă-constă
în explorarea unui fenomen, a unei acțiuni, a unor subiecți în mediul natural
și descrierea detaliată a acestora
·
observația
de laborator
·
observația
participativă-pe întreaga perioadă a desfășurării observației, observatorul
trebuie să-și părteze obiectivitatea științifică
·
observația
sistematică-permite studiul riguros, planificat al comportamentului atât în
mediul natural, cât și în condiții de laborator.
Chestionarul
este una dintre tehnicile frecvent utilizate în cercetarea educațională. Orice
chestionar cuprinde trei secțiuni: o secțiune introductivă în care se prezintă
scopul cercetării și eventualele instrucțiuni de completare;în a doua secțiune se solicit subiecților o
serie de date biografice, iar a treia parte a chestionarușlui cuprinde
întrebările.
Acestea pot fi:
Ø
în
funcție de natura răspunsurilor pe care le solicit: directe sau indirecte(
Rotariu și Iluț)
Ø
în
funcție de conținutul lor: factuale( se referă la comportamentele subiectului
sau al altor personae), de opinie, de cunoștințe și de control
Ø
în
funcție de forma de înregistrare a răspunsurilor: închise și deschise
Întrebările trebuie să fie clar formulate, să
utilizeze un limbaj comun accesibil , să nu sugereze răspunsul. Chestionarul
trebuie pilotat pentru a depista eventualele erori.
Interviul
constă într-un dialog între intervievator și intervievat, prin care se încearcă
obținerea de informații relevante pentru o anumită temă de cercetare.
Și interviul
la rândul său este clasificat astfel:
ü
În
funcție de natura întrebărilor distingem interviul nestructurat, semistructurat
și structurat. Ghidul unui interviu nestructurat conține doar întrebări
deschise cu caracter general și global. Interviul semistructurat include atât
înrebări deschise, care permit subiectului o argumentație mai largă, cât și
întrebări închise, care permit colectarea de date cantitative.Interviul
structurat include dar întrebări închise, cu răspunsuri prestabilite, dintre
care subiectul trebuie să aleagă pe cel/cele mai potrivite opiniei sale.
ü
În
funcție de scopul în care se aplică, interviul poate fi exploratoriu; cu
funcție principală; cu funcții complementare
ü
În
funcție de numărul de subiecți intervievați în același timp distingem între
interviul individual și interviul de grup sau interviul de grup focalizat-cu
focus-grup (Sax, 1968; Agabrian, 2004)
Interviul
cu focus-grup este o variantă a interviului de grup, dar cu câteva diferențe: dacă
în cadrul interviului de grup este important schimbul de întrebări și
răspunsuri între cercetător și participant, în cazul interviului cu focus-grup
este valorizată interacținuea dintre participanți. În cadrul acestui tip de
interviu, moderatorul utilizează următoarele tipuri de intervenții: un scurt
cuvânt de deschidere, introducerea temei de discuție, întrebările de tranziție,
întrebările cheie, intervenția de încheiere. Realizarea propriu-zisă a acestui
tip de interviu presupune un efort atât din partea moderatorului crae conduce
discuția, asigură buna desfășurarea a acesteia, cât și din partea asistentului
de focus-grup, cel care întregistrează cu rigurozitate aspectele nonverbal și
paraverbale.
Capitolul patru intitulat ,,Metodologia prelucrării și interpretării
informațiilor” cuprinde cele două subcapitole: Prelucrarea datelor-de la
grămadă la colecție ; Căile interpretării.
Datele obținute într-o investigație , indiferent de
metodele de acumulare a informațiilor nu au nici o semnificație în sine, din
acest motive le numindu-se date brute. Pentru a fi utile aceste date trebuie să
fie supuse operațiilor de prelucrare și interpretare.
Etapa de
prelucrare presupune efectuarea a două operații: verificarea datelor și
prelucrea lor propriu-zisă. Verificarea informațiilor este operația de natură
calitativă la care supunem informațiile obținute în faza de investigare pentru
a stabili nivelul de corectitudine cu care am operat și, în consecință,
autenticitatea informațiilor și valoarea pe care o pot reprezenta acestea
pentru scopul cercetării. Prelucrerea propiriu-zisă este o operațiune de natură
cantitativă ce apelează la instrumente matematice, îndeosebi la statistică și
la teoria probabilităților. Tendințele înregistrate în urma prelucrării
statistice sunt exprimate în limbaj specializat, în așa-numitii indici
statistici: media aritmetică, mediana, modulul, dispersia,indicii de corelație.
După prelucrea informațiilor prin simplul calcul aritmetic, acestea pot fi
reprezentate sub forma unor grafice, funcțiia acestor grafice fiind aceea de a
ilustra intuitiv esența și evoluțiile fenomenelor.
Așa cum am
precizat mai sus, datele obținute într-o investigație sunt supuse și operației
de interpretare. Aceasta înseamnă a da sens unor fapte, a preciza cel puțin
cele mai importante semnificații ale acestora, înseamnă a trece de la
informații vagi la unele mai precise. Așa cum sublinia Ion Holban, metode
interpretării este o metodă calitativă, de diagnoză fină, sintetică și
generală.
Demersul
parcurs în interpretarea datelor este următorul:
ü
clasificarea
datelor în funcție de anumite criteri ( ex: mediul sociocultural)
ü
analiza
valorii datelor( se face distincția între ceea ce este cert și ceea ce e nesigur)
ü
trierea
informațiilor(permite reținerea a ceea ce este util cercetării și eliminarea a
ceea ce este supraabundent
ü
prelucrea
informațiilor cu privire la fiecare clasă
ü
integrarea
în unitate
Capitolul cinci ,,Organizarea și
prezentarea informației. Raportul de cercetare”. Acest capitol descrie în
manieră succintă structura unui raport de cercetare, cu precizarea că formatul
și conținutul său sunt flexibile permițând adaptări în raport cu publicul
țintă.
Acest raport de cercetare urmărește îndeplinirea unor
etape,precum:
·
Definirea
problemei de cercetare
·
Prezentarea
contextului teoretic al problemei de cercetare
·
Formularea
obiectivelor și a ipotezelor cercetării
·
Prezentarea
metodologiei de cercetare
·
Prezentarea
rezultatelor cercetării
·
Analiza/discutarea
rezultatelor cercetării
·
Concluziile
cercetării
·
Prezentarea
bibliografiei și a informațiilor suplimentare privind cercetarea
Ultimul
capitol ,,Analiza datelor SPSS.Ghid practice pentru pedagogie și
psihologie” cuprinde subcapitolele: Elemente preliminare; Analiza corelațională; Teste t(teste
parametrice); Teste neparametrice;
Analiza de variație ANOVA;
Regresia liniară; Fidelitatea;
Analiza factorială exploratore.
Testele t
sunt teste de comparare a mediilor. Există trei tipuri:
·
Testul
t pentru un eșantion
·
Testu
t pentru două eșantioane independente
·
Testu
t pentru două eșantioane perechi
Dintre testele
neparamentrice amintim:
·
Testul
Mann-WHITNEY U
·
Testul
Wilcoxon
·
Testul
Kruskal-Wallis H
·
Testul
Friedman
Ceea ce
mi-a plăcut la această lucrare este
reprezentat de coerența și abordarea logică, cronologică a tuturor etapelor de
realizare a unei cercetări științifice. Această lucrare nu este un tratat
sofisticat, ci un abecedar elementar, cu o utilitate vastă pentru studenti,
masteranzi, cât și pentru profesori. În toate aceste pagini ale lucrării,
autorii nu doar au explicat cum se procedează într-o anumită situație sau etapă
a cercetării , ci au și ilustrat diferitele moduri de operare.
Nu sunt
dezamăgită că am citit această carte, ci mă consider un student ce a câștigat
ajutor în realizarea viitoarei lucrări de licență , dar nu numai.
În
concluzie, recomand cu încredere lecturarea acestei valoroase lucrări deoarece,
consider că informațiile împărtășite de către autori sunt obiective, plauzibile
și operaționale, iar pentru cei care doresc să-și extindă cunoștințele într-un
domeniul sau altul al metodologiei cercetării educației au șansa de a
mearge direct la țintă.
